Imprimare

Turism Istoric

 

sit arheologic

Parcurgând partea culturală şi istorică din cadrul vizitelor lacaşelor de cult, se realizează ceea ce se numeşte turism în spațiul religios. Chiar dacă din perspectiva unora, între turism şi religie nu există prea multe puncte comune, totusi obiectivele intrinseci pe care turismul şi religia le au, atragerea turiştilor ar trebui să fie un scop comun.O popularizare atentă a destinaţiilor religioase, şi în primul rând a vestigiilor istorice ar trebui sa fie un scop al celor din zonă.

 

Catedrala „Naşterea Maicii Domnului şi Sfântul Ierarh Nicolae”

Bisericile, ca locaşuri de închinare prin valoarea lor istorică constituie adevărate comori de artă românească şi mărturii ale unei străvechi evlavii ortodoxe. Bisericile sunt strict legate de istoria noastră. Era o vreme când preotul era unul dintre cei mai importanți oameni din sat. Era unul dintre cei care aveau acces la educație, iar în mica lumea a satului era un exemplu. Cărțile se reproduceau în cadrul mănăstirilor. Multe dintre aceste locaşuri de cult sunt monumente de arhitectură, înscriindu-se în patrimoniul naţional, altele au dispărut, urmele lor păstrându-se tainic în măruntaiele pământului, depozitar al istoriei şi evlaviei credincioşilor din aceste locuri. În Moineşti, bisericile te iluzionează într-un mod cu totul aparte: forma lor, lumina care oferă culorilor o frumuseţe particulară, pură, blândă, ca însăşi lumina divină, te invită la experienţa de a le vizita, de a te bucura de existenţa divinităţii.

În anul 1994, la stăruinţa celor doi preoţi slujitori Nelu Ciobanu şi Gheorghe Aniculoae, s-a început construcţia unei noibiserici de proporţii mai mari după planul arhitectului Dorneanu V. din Bacău, cea veche fiind demolată în 1998. În anul 2004 luna mai este sfinţit sediul Radioului Trinitas ce se află în turla bisericii de către ÎPS Daniel Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei (actualul Părinte Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române) şi PS Ioachim Băcăoanul. Pe 5 septembrie 2010 a fost sfinţită noua biserică de PS Ioachim Băcăuanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, fiind finalizate exteriorul, o excepţională catapeteasmă sculptată în lemn de tei şi un frumos mobilier din lemn de stejar sculptat. Cu prilejul sfinţirii, biserica a primit al doilea hram Naşterea Maicii Domnului şi ca semn de recunoştinţă pentru petroliştii care au ajutat la ridicarea noului locaş, ce a devenit Catedrala Municipiului Moineşti.

 

Biserica Cuvioasa Paraschiva

A treia biserică în ordine istorică este biserica cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva din cartierul Hangani, construită din piatră brută şi biserica hangani sf Parascheva moinesticărămidă în plan treflat , în anul 1702, de ctitor fam Leondaru Sandu şi Parascheva. Pe parcursul timpului s-au făcut mai multe reparaţii în 1896, 1960-1962 când se reface şi pictura ce datează de la 1928 executată de pictorul F. Luci. Este clasată de C.S.A.C. ca monument istoric înregistrată la nr.191. Printre obiectele de patrimoniu amintim: Cazania de la 1775, Octoihul Mic de la 1792 şi Clopotele din 1767. Zona geografică a oraşului Moineşti a fost locuită din cele mai vechi timpuri. Mărturie, este situl arheologic de la Poduri, în apropiere de Moineşti. Cercetările au început aici în anul 1979 şi continuă şi în prezent. Vestigiile descoperite au o valoare istorică deosebită vorbind despre cultura neolitică, evoluţia culturii Cucuteni. Prin descoperirile de aici s-a ajuns la concluzia că oamenii aparţinând culturii Cucuteni cunoşteau cuprul, pe care îl topeau. Pentru epoca preistorică, situri bogate ca cele de la Poduri nu mai există în Europa. Cu timpul, Poduri a devenit cea mai important staţiune arheologică din spaţiul de răsărit de Carpaţi. La sud de Moineşti, la Văsîeşti, a fost identificată o aşezare neolitică, cu mai multe nivele din perioade istorice distincte neoliticului timpuriu, neoliticului târziu, culturii Cucuteni şi din epoca bronzului. Această cultură suprapusă, demonstrează continuitatea de populare a acestor meleaguri. Alte mãrturii pentru eternitate dãinuie din glorioasa epocã a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt - apãrãtor recunoscut al creştinismului european.

 

Cetatea dacică

cetatea dacicaMoineşti este o aşezare fortificată realizată de geto-daci în sec.II î.Chr.-II d.Chr. În anul 1986 s-a efectuat primul sondaj de verificare în punctul denumit de localnici "Cetăţuia". Cu această ocazie au fost descoperite două locuinţe de suprafaţă în partea de nord şi de sud a secţiunii cu foarte multă ceramică dacică din categoria vaselor borcan, ceşti-opaiţe, cupe, fructiere, câteva fragmente pictate, precum şi fragmente de amfore. În campania anului 1989 a fost descoperită groapa turnului de apărare, de formă dreptunghiulară, cu lungimea de 11 m x 6,5 m. Grosimea stratului de cultură este de 0,80 m, iar materialele ceramice descoperite sunt tipice pentru sec.II î.Chr. şi până la înc.sec.II d.Chr., când cetatea nu mai este locuită. În campaniile următoare, 1990-1992, cercetările au continuat atât pe acropolă cât şi pe cea de a treia terasă cu care ocazie s-au descoperit noi locuinţe de suprafaţă, dar şi cu fundaţie de piatră. În SV s-a descoperit o locuinţă de suprafaţă şi două artefactevetre rotunde pe pat de piatră, o locuinţă uşor adâncită în pământ şi trei gropi cu resturi menajere. Alături de ceramică dacică şi romană s-au mai descoperit câteva obiecte din fier şi doi denari romani republicani. Promovarea coerentă şi consecventă acestui obiectiv arheologic va scoate în evidenţă importanţa cetăţii pentru apărarea zonei de trecere situată între Moldova şi Transilvania, precum şi pentru evoluţia istorică, socio-culurală, a acestei regiuni.

Vizitatori - 12352
Accesari   - 24948